În această zi de 13 mai a anului 1793 s-a dezlănțuit Teroarea, acea frenezie a măcelului în urma căreia revoluționarii însetați de sânge au curățat Franța de aristocrați.

Ulterior, crudul Joseph Fouché a enunțat această justificare unică: „Sângele criminalilor îngrașă solul libertății și întemeiază puterea pe fundații sigure”.

Epicentrul Terorii a fost marea piață pătrată de pe Sena, pe care astăzi o cunoaștem sub numele de Place de la Concorde, una dintre cele mai frumoase ale Parisului de azi. Însă în 1793 frumusețea îi era umbrită de imaginea ghilotinei, ridicată pe o platformă, pentru a le asigura spectatorilor o priveliște mai bună, pe acest eșafod fiind decapitate 1.343 de victime.

Place de la Concorde a fost construită între anii 1755 și 1775 și a primit numele celui care poruncise să fie construită, regele Ludovic al XV-lea. Inițial, piața era dominată de o mare statuie ecvestră a regelui, care a fost însă demolată în primele zile ale Revoluției, piața Ludovic al XV-lea schimbându-și numele în Piața Revoluției.

În timpul Terorii, mii de oameni se adunau aici în fiecare zi pentru a vedea sosind căruțele în care erau aduși condamnații. Așezați în jurul eșafodului, cu pâine și vin cumpărate de la brutarii cu inițiativă, spectatorii se bucurau de priveliștea și de mirosul sângelui. Celebrele „tricoteuses” stăteau și împleteau în șuieratul lamei și în strigătele de spaimă ale celor care își așteptau rândul la eșafod.

Aici Revoluția și-a devorat primele victime și, în cele din urmă, s-a devorat pe ea însăși. Nu doar Ludovic al XVI-lea, Maria Antoaneta, Phillipe Égalité și Charlotte Corday, ci și Danton, Saint-Just și Robespierre au fost decapitați aici.

Una dintre cele mai demne de milă victime a fost, probabil, biataMadame du Barry, care în ziua de 8 decembrie 1793 a fost dusă la ghilotină în timp ce urla îngrozită: „O să-mi faceți rău! Vă rog, nu-mi faceți rău!”. În acel moment era o femeie trecută de 50 de ani, care fusese cândva amanta răpitoare, prostuță și frivolă a lui Ludovic al XV-lea. De la moartea lui Ludovic, în urmă cu nouăsprezece ani, locuise în lux în afara Parisului, însă mulțimea n-o dăduse uitării.

Târâtă din castelul său, a asurzit asistența cu rugămințile de a i se cruța viața, oferindu-și bogăția oricui ar fi salvat-o, în timp ce era purtată cu căruța prin oraș. După cum remarca ulterior poetul Lamartine: „A murit ca o lașă, pentru că nu a murit nici pentru convingerile sale, nici pentru iubire, ci pentru viciu. A dezonorat eșafodul, la fel cum a dezonorat tronul”.

Paralizată de frică, această curtezană, care fusese odinioară amanta unui rege, și-a pierdut capul în piața pe care chiar acesta o construise.

Tot la 13 mai:

1717: Se naște împărăteasa austriacă Maria Tereza.

1787: Corăbii britanice, cu 778 de deținuți la bord, părăsesc Portsmouth pentru a întemeia orașul Sydney.

1846: Statele Unite declară război Mexicului.

1882: Se naște la Argenteuil pictorul francez Georges Braque.

Geo Alupoae, critic de teatru.