Inainte de pandemia de Covid-19, autoritatile coloniale britanice au permis ca un virus gripal mortal in anul 1968 sa se raspandeasca din Hong Kong, avand consecinte devastatoare pentru SUA si restul lumii – un milion de oameni au murit. La vremea respectiva masurile de protectie precum mastile, manusile sau vizierele nici nu erau de luat in seama, ca in timpul coronavirusului de astazi.

Intrucat presedintele Donald Trump si cifrele victimelor din Regatul Unit dau vina tot mai mult Chinei pentru cresterea deceselor cauzate de Covid-19, o pandemie mortala in mare masura uitata in trecut arata ca nu este prima data cand un virus emanat din China a patruns in restul tarilor.

Pandemia care a avut in centru virusul H3N2 a ucis un milion de oameni, inclusiv aproximativ 100.000 de americani. Ca si Covid-19, virusul H3N2 a inceput undeva in China comunista, probabil pe fondul agitatiei revolutiei culturale a presedintelui Mao. Primul caz raportat a avut loc in iulie 1968 in Hong Kong, care la acea vreme era o colonie britanica.

Conform protocolului stiintific, boala a devenit cunoscuta sub numele de gripa Hong Kong, nume care i-a decontestat pe unii parlamentari britanici care au preferat in stil Trumpian sa o numeasca „gripa Mao”. Desi politicile lui Mao au fost in cele din urma de vina, ofiterul medical principal din unitatea de virus din Hong Kong, dr. Wai-kwan Chang a recunoscut ca avanpostul britanic a fost „unul dintre putinele locuri care comunica liber cu continentul chinez”.

Odata ce virusul a ajuns la Hong Kong, Chang a declarat ca centrul comercial international s-a dovedit a fi „un loc eficient pentru schimbul de virus cu alte parti ale lumii prin aer si mare”. Cu toate acestea, Marea Britanie ar fi putut face mai multe pentru a opri H3N2.

Revoltele din timpul pandemiei

Virusul i-a prins pe conducatorii coloniei total nepregatiti. Acestia erau preocupati de represiunea politica interna care le-a ocupat o mare parte si din anul precedent. Revoltele anti-coloniale au dus Hong Kong-ul intr-o situatie de criza in anul 1967. Muncitorii de stanga si studentii au organizat greve, proteste si in cele din urma o campanie de bombardament pentru a cere reforme.

Desi Hong Kong a ramas parte a Marii Britanii inca 30 de ani, revoltele au fortat autoritatile coloniale sa imbunatateasca locuintele sociale si drepturile lucratorilor. Dar pe termen scurt, raspunsul lor a fost represiunea.

Mii de oameni au fost arestati in timp ce trupele britanice, mercenarii Gurkha si politia coloniala, s-au luptat ca sa-si recapete controlul. In scene dramatice, elicopterele Royal Navy au aruncat cu arme de atac pe acoperisurile cladirilor ocupate de activistii de stanga. In total, 51 de oameni au murit.

Pana in iulie 1968, autoritatile se confruntau cu o alta problema. Jurnalistii locali au inceput sa scrie despre un nou virus ciudat, cu simptome care se vedeau mai frecvent in timpul iernii. Calatorii au raportat, de asemenea, o crestere a infectiilor asemanatoare gripei peste granita in China. Cu toate acestea Chang s-a lamentat mai tarziu: „din diferite motive, izolarea virusului nu a fost efectuata pentru calatorii care au sosit in tara, pentru a confirma aceste rapoarte”.

Pana la 24 iulie, Hong Kong a avut pana la 300.000 de cazuri suspecte de gripa. Aceasta pandemie a distrus economia – 40% dintre functionarii guvernamentali si mai mult de jumatate din lucratori erau bolnavi, potrivit presei locale.

Desi numai 22 de oameni au murit in Hong Kong din cauza bolii, ramificarile globale au fost mult mai grave. Organizatia Mondiala a Sanatatii nu a avertizat pana la 16 august ca virusul se raspandea mai departe.

Lipsa de actiuni a dus la raspandirea virusului

Autoritatile coloniale britanice ar fi putut face mai mult pentru a limita impactul H3N2 daca ar fi invatat lectii de la focarele de gripa anterioare din Hong Kong si ar fi implementat un sistem de notificare obligatoriu pentru cazuri noi.

Astfel, doar noua clinici guvernamentale au oferit facilitati de ingrijire voluntara. Lipsa monitorizarii obligatorii a insemnat ca autoritatile britanice din Hong Kong s-au straduit sa urmareasca raspandirea gripei prin colonia lor.

Ulterior, Chang va admite ca cele 6.214 cazuri raportate pentru luna iulie „au reprezentat doar o mica parte din persoanele afectate”. Muncitorii au continuat sa lucreze in fabrici si nu au fost raportati bolnavi decat daca au avut „simptome severe”.

Autoritatile au fost criticate pentru ca nu au inchis zonele publice, ceea ce ar fi putut incetini raspandirea gripei. Cu toate acestea, este posibil sa fi lipsit capitalul politic pentru a face astfel de demersuri dupa ce s-au prabusit la protestele publice din anul precedent.

Aceasta lipsa de actiune interna a facut ca pana in august 1968 virusul sa se fi raspandit prin Asia de sud-est, inclusiv la o baza aeriana din Thailanda, unde 6.000 de militari americani au fost dislocati ca parte a eforturilor de razboi din Vietnam. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii 8% dintre acestia s-au imbolnavit. Unele dintre aceste trupe s-au intors acasa, luand virusul cu ei. Primul focar inregistrat in SUA s-a numarat printre puscasii de la o scoala de instructori Drill din California.