Lorenzo de Medici a fost omul Renașterii prin excelență. Cel mai iscusit păstrător al echilibrului puterii, a fost, timp de 23 de ani, conducătorul de facto al Florenței, jonglând cu interesele orașelor Milano, Veneția, Napoli, ale Statelor Papale și ale altor puteri, în special Franța, spre beneficiul cetății sale.

Mai mult, nutrea opinia deloc la modă că războiul nuera dezirabil și, cu toate că nu era nici pe departe un laș, s-a arătat prea puțin înclinat spre conflict în cele câteva ocazii în care i-a fost impus războiul.

Însă măreția lui Lorenzo nu s-a datorat nici calităților sale de conducător și nici măcar celor de bancher (Banca Medici, pe care o controla, era cea mai puternică din Europa), ci a celor de artist. A fost un remarcabil poet, cu o paletă foarte bogată, mergând de la cântece obscene până la ode închinate naturii și la elegii despre iubire și caracterul trecător al vieții.

„Quant’è bella giovinezza (Ce frumoasă-i tinerețea)

Che si fugge tuttavia. (Dar, vai, zboară-atât de iute).

Chi vuol esser lieto, sia; (Cel ce vrea să fie fericit, fie);

Di domani non c’è certezza. (Căci mâine s-ar putea să nu mai vie)”.

Lorenzo a fost cel mai mare mecena renascentist. Andrea del Sarto a pictat pereții vilei sale din Poggio a Caiano, în vreme ce Ghirlandaio, Filipino Lippi și Botticelli au decorat-o pe cea din Spedaletto.

Sandro Botticelli a fost, practic, „pictorul de curte” al lui Lorenzo, precum și frecventul său companion la cină. Printre ceilalți artiști cărora Lorenzo le-a fost patron, s-au numărat Perugino, Verrocchio și Antonio Pollaiuolo.

L-a cunoscut și l-a ajutat pe Leonardo da Vinci când Leonardo avea doar 12 ani și l-a „descoperit” pe Michelangelo la vârsta de 13 ani. De fapt, Michelangelo a locuit în Palatul Medici timp de patru ani și, potrivit pictorului și istoricului contemporan lor Giorgio Vasari, „întotdeauna mânca la Lorenzo, la aceeași masă cu fiii familiei”.

Conducător, diplomat, bancher, mare admirator al femeilor și soț iubitor, filosof, patron al artelor, poet: nu este deloc de mirare că este cunoscut sub numele de Lorenzo Magnificul.

Datorită lui, lumea a devenit un loc mai bogat, până la moartea sa, în vila din Careggi, în apropiere de Florența, în ziua de 8 aprilie 1492, la vârsta de 43 de ani.

Tot la 9 aprilie:

1553: Moare la Paris scriitorul și preotul François Rabelais (Alcofribas Nasier).

1865: Ia sfârșit Războiul Civil American prin predarea generalului Robert E. Lee în fața generalului Ulysses S. Grant, la Tribunalul din Appomattox.

1940: Germania invadează Danemarca și Norvegia.

1942: Americanii capitulează în fața japonezilor la Bataan.

1945: În ultimele zile de existență ale Germaniei naziste, este executat amiralul Wilhelm Canaris, șef al Abwehrului.

Geo Alupoae, critic de teatru.